Iata-ne! Traitori ai erei informationale (radio, filme, internet, ziare, vorbaria cotidiana…). Cu toate acestea, omul modern este din ce in ce mai departe de el insusi. De multe ori asaltarea cu multitudinea de sfaturi și rețete despre fericire conduce la transformarea noastra în niște conformiști lipsiți de individualitate.

In forfota si zgomotul informational, ai uitat, poate sa te asculti pe tine. Sau nu te-ai mai putut auzi. Vocea ta interioara e gatuita de ceea ce “trebuie” sa stii sau de zgomotul celor care s-au obisnuit sa dea tonul.

Cine sunt eu? De ce fac ceea ce fac? Ce imi aduce multumire? Sunt oare prosper? Ce inseamna, de fapt, prosperitatea? Si daca am toate acestea de ce sunt nefericit? Devenim, de multe ori, prizonierii incertitudinilor launtrice referitoare la fiinta noastra.

Tristete, neputinta, oboseala fizica si psihica, dureri fizice, anxietate, atac de panica, dificultati relationale, sentimental lipsei de sens, toate acestea reprezinta semnale de alarma, reprezinta felul in care viata ne atentioneaza ca nu suntem pe drumul cel bun, ca ne-am departat de noi insine, este felul in care fiinta isi cere dreptul la viata.

Suferinta nu este starea naturala a fiintei umane dar poate fi motivul pentru care omul incepe a-si dori, a se intreba, a-si cere dreptul la libertate si a se elibera din chingile neputintei.

Nu cred ca ne putem regasi doar prin suferinta, dar daca aceasta si-a facut loc in viata ta poti alege sa ceri sprijin si sa te angajezi intr-un process psihoterapeutic, un proces de devenire, de libertate si crestere interioara. Te vei putea vedea mai bine, dincolo de bine si rau, de tristete si ratacire, dincolo de suferinta. Si odata ce te vei vedea astfel, eliberat, vei incepe sa te intrebi si sa te afli. Caci omul este o fiinta care nu doar ca poate, ci chiar trebuie sa se intrebe asupra propriei sale fiinte, asta daca doreste sa-si gaseasca implinirea.

Eu cred cu tarie ca omul a avut dintotdeauna vocatia libertatii si de aceea, te invit in spatial confortabil si sigur din cabinetul meu, pentru a porni intr-o calatorie indrazneata de descoperire a propriei fiinte.

Iar dacă drumul e întunecat, te voi insoti ținând o flacără aprinsă până când va str ăluci în tine lumina propriei ființe ce-ți va fi felinar de nadejde în călătoria pe drumul propriei vieți.